el se lasă respirat și la rândul lui respiră

 

 .........................................................

"Omul-fanta face inconjurul lumii

si exista numai cat ai cunostinta

de existenta.

Sufletele mortilor sunt atmosfera terestra.

Respiram sufletele lor;

sufletele lor isi infig cate un deget

adanc in respiratia noastra.

Omul-fanta moare

ca sa ia cunostinta de moarte.

El se lasa respirat

si la randul lui

respira

obiectele insufletite sau neansufletite

ca si cum ar fi aer.

Nu se stie cine respira pe cine.

Istoria coaguleaza in cuvinte solemne;

viitorul ni se infatiseaza sub forma unei

vorbiri

pronuntate de niste guri

cu mult mai perfecte dacat ale noastre.

Pamantul lui "a fi"

isi trage aerul din pamantul

lui "a nu fi".

Nu se stie cine il respira pe cine.

Omul- fanta vine si vede.

Nu se stie daca intre ochiul lui

si ochiul lucrurilor

exista vreun spatiu pentru vedre.

Retina omului fanta este lipita

de retina lucrurilor.

Se vad impreuna, deodata,

unul pe celalalt,

unii pe ceilalti,

altii pe ceilalti,

ceilalti pe ceilalti.

Nu se stie cine il vede pe cine.

Nu e loc pentru semne,

pentru directii.

Totul e lipit de tot.

Omul- fanta vine din afara,

el vine de dincolo

si inca de mai departe de dincolo.

Odata venit,

nu se mai stie cine-a venit

si cine intr-adevar e de dincolo

si inca de mai departe de dincolo

este.

Totul e lipit de tot;

pantecul de pantec,

respiratia de respiratie,

retina de retina."

OMUL-FANTA, ORDINEA CUVINTELOR, NICHITA STANESCU